|
În 1546 era atestatã documentar localitatea Darabani, sub numele de satul Cãbiceni, prin Cartea lui Petru Rareş datã la Huşi Maricãi, nepoata lui Ivanco.
Tot la mijloc de mileniu, un an mai târziu, este atestat documentar satul Bajura de la obârşia Podrigii, sub numele de Voicãuţi, sat care a fost mereu în componenţa comunei Darabani. Alte date prezentate de Dumitru Haha Voicãuţi în “Contribuţii pentru o monografie” îl amintesc pe Bogdan Voevod, domnul Moldovei, ce îi întãreşte în 1569 lui Ionaşcu Pãhãrnicel stãpânirea peste a cincia pãrţi din satul Cãbiceni. În jurul anului 1725, localitatea Cãbiceni îşi schimbã numele în Darabani. La mijloc de secol XVIII sunt atestate documentar bisericile din Bajura şi Teioasa, informaţii la nivel de 1774 regãsindu-se în catagrafia localitãţilor din Moldova (fãcutã la cererea generalului rus P.A. Rumianţev), în care apare lista primilor locuitori din Darabani I Corneşti cu 90 de case, Voicãuţi – Bajura cu 56 de case şi Teioasa cu 51 de case. În 1790 se naşte Teodor Balş (1790 – 1867), fiul lui Constantin Balş, viitorul ctitor al târgului Darabani, al bisericii Sf. Nicolae şi al Castelului Balş.
Statistici şi noutãţi de secol XIX
În Condica Liuzilor pe 1803 Darabanii apar cu 70 de case, Corneştii cu 50 de case, Baţura cu 70 de case şi Teioasa cu 70 de case. În jurul acestui an, satul Voicãuţi îşi schimbã numele în Bajura (Baţura). În “Contribuţii pentru o monografie” se fac şi referiri la comerţul din acele timpuri. “Pe 21 iunie 1837 este dat la Eşi de domnitorul Mihail Sturdza, Hrisovul Gospod no. 28 de înfiinţare a Tg. Darabani cu 12 iarmaroace pe an şi zi de târg lunea. Pe 26 octombrie 1838 este fãcutã Învoiala dintre hatmanul Teodor C. Balş şi locuitorii târgoveţi din Darabani, prin care proprietarul moşiei le dã voie sã facã binale (case) la uliţa mare şi comerţ în târg, contra unui bezmen (impozit). Este momentul în care târgoveţii evrei încep sã construiascã dughene şi locuinţe din care se mai vãd şi astãzi câteva în centrul oraşului. În 1859, între cele şase târguri din ţinutul Dorohoi, apare şi Darabanii, cu un numãr între 1.500 – 2.000 locuitori, înaintea unor târguri cum ar fi Paşcanii. Într-un târg destul de important s-a acordat, firesc, atenţie şi sãnãtãţii locuitorilor. În 1850, pentru combaterea epidemiilor (în 1848 în Moldova fusese epidemie de holerã) este cerutã înfiinţarea la Darabani a unui Spital care sã funcţioneze cu medicamente procurate de la Farmacia Haynal din Botoşani. Panta ascendentã pe care s-a înscris Darabanii în secolul XIX este evidentã la Recensãmântul General din 1899, când localitatea apare cu patru cãtune (Darabani, Corneşti, Teioasa şi Bajura) şi cu un numãr de 6.706 locuitori, din care 4.192 de religie ortodoxã, 2.492 mozaici şi 42 catolici .
Revolte pentru pãmânt
În 1865, din moşia lui Teodor Balş, este fãcutã împroprietãrirea ţãranilor din Darabani şi satele componente, în baza legii date de Alexandru Ioan Cuza. În acest an, pe raza Darabanilor apar satele Darabani, Bajura din deal, Bajura din vale, Corneşti, Teioasa şi Cotu Hârtopului, toate având 513 case şi 593 familii. Pe 21 mai 1877, scrie Dumitru Haha Voicãuţi, “are loc la Darabani revolta ţãranilor români împotriva târgoveţilor evrei, când târgul este devastat, dughenile rãvãşite, “buntuluiala” neavând conotaţii antisemite, aşa cum va aprecia în 1878 chiar Titu Maiorescu. În acest an, la Darabani erau un numãr de 8 sinagogi evreieşti. În septembrie 1878 are loc la Tribunalul din Dorohoi procesul locuitorilor din Darabani, (a celor 70 de ţãrani arestaţi în urma buntului din 1877), unul din primele mari procese colective din istoria României moderne. Procesul a avut ca protagonişti personalitãţi celebre ale vremii precum Urechia (preşedinte de instanţã), Titu Maiorescu (avocatul evreilor), Nicolae Ionescu (deputat şi avocat), George Cimara (avocat) ş.a., proces în urma cãruia ţãranii arestaţi ca participanţi la revolta din 1877 sunt achitaţi fãrã plata despãgubirilor civile.
Prima şcoalã de stat din Moldova
La începutul secolului al XIX-lea - menţioneazã Dumitru Haha Voicãuţi în “Contribuţii pentru o monografie” - în Moldova au fost înfiinţate o serie de şcoli particulare, cum ar fi şcoala Başoteştilor din Pomârla, înfiinţatã la 1838 şi subvenţionatã de proprietarul moşiei Anastasie Başotã. Începând cu 17 mai 1841, se înfiinţeazã şcoala publicã pe moşia Darabani a logofãtului Teodor C. Balş. Pentru întreţinerea ei, proprietarul moşiei a cerut domnului ca Epitropia şcoalelor sã-i acorde o subvenţie anualã. Domnitorul Mihail Sturdza, printr-o Rezolutie din 21 martie 1841, a aprobat cererea de înfiinţare a şcolii ,,ca la început de bunã pildã”, iar Epitropia i-a acordat 1.000 de lei pe an şi a numit ca profesor pe Gheorghe Crudu, absolvent al Seminarului Socola, iar Gheorghe Asachi a a întocmit instrucţiunile speciale sau ,,Planul Lãmuritor” privitor la organizarea şcolilor sãteşti. Cursurile au început la 1 septembrie 1841 şi, în primul an şcolar au fost înscrişi un numãr de 14 elevi între 14 – 17 ani, şcoala de la Darabani fiind socotitã astfel prima şcoalã de stat din Moldova.
Programa de învãţãmânt din aceste şcoli sãteşti (inclusiv cea de la Darabani) a fost întocmitã de Gheorghe Asachi (originar din Herţa, ţinutul Dorohoi), pentru douã clase cu elevi între 8 şi 14 ani. Disciplinele studiate erau ,,Abeţedarul pentru şcoalele sãteşti’’, care cuprindea citirea şi introducerea în gramatica prescurtatã, rugãciuni, partea I-a din catechism, adunarea, scãderea şi scrierea pentru clasa I şi partea a II-a din gramaticã, istoria sfântã, patru operaţii cu numere întregi, numere complexe, întâile cunoştinţe, istorisiri morale, oarecare cunoştinţe de lucrare a pãmântului şi cântãri bisericeşti pentru clasa a II-a. La aceste discipline se adãugau şi lucrãri practice în grãdina şcolii, unde fiecare elev avea o parcelã de care rãspundea şi un numãr de pomi fructiferi pe care îi îngrijea.
